Realizez că încercarea de a-mi aminti, mă pune într-o poziție curioasă. În sensul că, deși, ca toți adolescenții, am fantazat intens despre primul contact vizual cu o pizdă de carne (și nu doar pe hârtie... foto ori de revistă), ceea ce a dus inclusiv la tot soiul de tentative de uitat pe sub fuste, constat că nu pot să-mi amintesc nicicum aceasta "primă dată" la modul absolut. Am un blanc de memorie în privința asta. Trebuie să recunosc - mai degrabă din motive logice - că amintirea bine decupată, clară, a experienței de-a mă delecta în voie cu priveliștea de-aproape a unei pizde (inclusiv amintindu-mi despre cine și cum a fost vorba în fiecare caz

), e de-a valma cu alea legate de primele tipe cu care s-a întâmplat să mă fut... Dar și aici, iarăși curios,
posterior primului futai, de dezvirginare... (Circumstanțele primului futai au și făcut, de fapt, improbabilă vederea "pentru prima oară și întâiași dată" a pizdei: a fost noaptea, în natură, în cort, iar ea, dacă bine mai țin minte, era și pe o coadă de ciclu...

Doar pula a simțit contactul cu pizda ei, pe dinafară și pe dinăuntru, iar ea e cam chioară, nu-i așa, doar cu ochișorul ei care scuipă când vine vremea.

) Presupun că
„am văzut” cu adevărat
pizda abia din momentul în care am inceput să le dau limbi - ceea ce, de altfel, am descoperit destul de iute după dezvirginare că-mi place s-o fac.
Cu mult mai clară, în schimb, mi-a rămas amintirea... „tactilă” (dacă-i plauzibilă exprimarea...) a primului băgat de mână la pizdă și a scotocitului acolo, prin pantalonii descheiați la șliț și pe sub chiloți; suficient de îndelungat, încât, în ciuda sustragerii ei de la un punct încolo (după ce tot ea mă lăsase să fac - „târfa”!

), buricele degetelor mele să fi reușit să „descifreze” suficient de clar
tot ce oferea „terenul” magic. Cât să mi se fixeze „pentru totdeauna” în memorie.

Ce, veți întreba? Păi, ierbuța cârlionțată a flocilor (șaten deschis, am decodat eu, după culoarea părului ei ondulat), relieful fraged al perechii de buzițe, musteala excitației ei... ba chiar și ceva din catifelarea alunecoasă și caldă a interiorului fantei. La intrare doar, că atunci când să-mi vâr ca lumea un deget, s-a zbătut și m-a împins de pe ea...

Asta a fost tot cu fata aia; ne-am despărțit înainte să se coacă de-adevăratelea ocazia să o și fut...

Cred că momentul cu pricina a fost prin toamna de după începutul ultimului an de liceu.
Dar și mai straniu e că, abia după ce am început să fut, ca tânăr adult, mi-a reurcat la suprafața memoriei, cu destulă claritate și vivacitate - și vizuală, și tactilă, și chiar olfactiv-gustativă - cât să pară aievea, în orice caz la centrul „pozei” (sau, mai bine zis, al scenei, marginile și, mai ales, „rama” ei, care să-mi permită reconstituirea exactă, fără tăgadă, a împrejurării, rămânând perfect tulburi, obscure chiar), ceva ce,
dacă e o amintire reală, ea trebuie să dateze de foarte timpuriu, din prima copilărie; înainte, în orice caz, de orizontul amintirilor clare și extinse, formând întreguri coerente - între 2 și 3 ani jumate, 4, să zicem, dar mai aproape de limita de jos... Despre ce e vorba în scena asta primitivă? Am percepția mea cu fețișoara băgată într-o pizdă mare (cel puțin proporțional cu micimea mea) - cărnoasă bine și băloasă toată, leoarcă chiar, flocoasă din abundență, de femeie brunetă mai degrabă - și cu degețelele scormonind „fericite”, bucuroase și jucăușe, prin năclăiala de-acolo; eclerajul scenei e slab de tot, la limita întunecosului, căci eu sunt cu capul vârât sub fustele femeii intinsă pe-o rână, fără chiloți pe ea, pe pat și dormitând (în poziție fetală, mi-am explicat eu atunci când am putut, mutrița mea abordându-i pizda din spate, pe la buci)... Cine să fi fost femeia? Mister, la drept vorbind. (Anumite incompatibilități de carnație, ten etc., exclud o experiență oedipiană propriu-zisă.) Desigur că o bănuială, pe căi indirecte, de „reconstituire” deductivă, tot am eu...

p.s. V-am amețit, poate, știu, cu atâta proză. Da' daca tot am avut timp și chef, mi-am făcut
eu plăcerea

să descriu așa precis cum îmi reamintesc chestiile astea.

Laba e-n toate, iar impartasita-i si mai buna...