Eh, dacă asta era atitudinea ei (bășinile ei din cap, mai precis) față de eventualitatea de-a o lua și-n gură, nu doar la craci, atunci poate că, într-adevăr, instinctul te-a „sfătuit” pe mutește de bine făcându-te să „uiți” să-i mai bagi și botul între picioare (ori și mai „oribil”,
pentru ea, la buci

)...
Merci frumos, oricum, pentru „documentație”!
![Thumbs Up :)]-](./images/smilies/Thumbs up.gif)
Nu-s lipsite de interes, așa-i, resturile de sexoșenie ai nurilor ei de balabustă pe care încă o mănâncă-n pizdă. Probabil că, la ea, comoara ațâțătoare cu adevărat nu-i neapărat înainte de toate aspectul, ca atare (deși, evident, pulpoșenia ajută...), ci
cât de fâșneață
știe să devină când i se face de pulă și, mai ales, când o are la îndemână, gata să-i servească la ostoirea mâncărimii din josul pântecului.