de labaibuna » Lun Oct 29, 2018 9:26 pm
Apropo de menținerea erecției la vârste mai „mari”, am bănuiala că nici nu e așa de mult o chestie de capacitate a organismului, ca atare (cu excepția, bineînțeles, a capacității de „rearmare” fiziologică, după cheltuirea orgasmică, care e, obiectiv, în primul rând hormonal, mai lentă), cât o chestie mai degrabă... „mentală”, să-i zic așa. (După cum se observă, am ezitat - și ezit în continuare - în privința cuvântului potrivit să-mi descrie intuiția în privința deslușirii „corecte” a experienței, căci chestia e destul de alunecoasă când e s-o torni clar în cuvinte...)
Mai exact, am impresia că ceea ce se tocește oarecum cu timpul și, desigur, hârșeala, uzura vieții e capacitatea de a fi complet și neîntrerupt invadat, copleșit, adică, sau confiscat (se poate exprima și așa) de priza totală, fără rest, asupra interiorului a tot ceea ce, de regulă (și în mod banal, în fond, dar cu atât mai mult la vârste mai fragede și mai focoase, mai arzoaice), îți provoacă excitarea sexuală - fie ei stimulii senzoriali direcți, nemijlociți, fie că-i vorba de ricoșeele lor în imaginație, de ceea ce antrenează ele fantasmatic etc., fie o combinație a celor două. Fiziologia erecției trece oricum, indiferent de vârstă, prin mijlocirea asta a atenției lăuntrice necondiționate - mai vii, mai concentrate, mai nedispersate sau nedivizate, ori, dimpotrivă, mai „ciuruite”, mai „fâsâite”, mai discontinui - acordate excitabilității proprii. Căci, altminteri, cred că rămânem excitabili, în genere, câtă vreme rămânem, biologic, organisme vii. Cu alte cuvinte, trupuri de carne, sensibile, receptive la tot felul de stimuli (cu promisiunile, anticipările lor de plăcere ori lipsă a ei, dacă nu chiar de neplăcere, în sensul deopotrivă cel mai larg, dar și cel specific, erotico-sexual, al cuvântului).
Laba e-n toate, iar impartasita-i si mai buna...