Foarte rar mi s-a-ntâmplat să resimt nevoia unei creme - a unui lubrefiant în genere. Dacă pula e mai uscată, de obicei un pic de scuipat rezolvă... asta, desigur, până ce ochișorul începe să-și bălească sucul excitării. Iar când acesta mai seacă ori se usucă, ud eventual din nou cu salivă.
Doar dacă mi-a fost poftă să mă frec musai, indiferent de eventualele puncte/zone iritate de pe gland (julite tot de la exces, evident

). Iar atunci am recurs la orice smac aveam la indemână și-și făcea treaba. Ultima oară, acum câteva luni, am folosit chiar niște cremă de gălbenele, pe care mi-am luat-o anume de la farmacie; îmi ieșise ușor în relief o venulă chiar spre vârf, aproape de ochișor, și frecarea inițială a prepuțului de locul ăla era chiar supărătoare: de-a dreptul faultantă pentru erecție și decolarea plăcerii propriu-zise a labei... Am încercat eu să forțez, „bărbătește” - labagistic bărbătește

-, depășirea momentului, ignorând senzația dureroasă inițială, dar chiar dacă ședința izbutea, cu finișul orgasmic cu tot, dupa aia era
mai rău... De unde, ideea cremei de gălbenele, cu care totul redevenea nu doar extrem de plăcut și satisfăcător, ci și fără „sechele” agravante

Laba e-n toate, iar impartasita-i si mai buna...