de labaibuna » Mie Sep 26, 2018 4:32 pm
Mi-a dat prin cap să lansez și această variație a conversației despre experiența, incandescentă, nu-i așa, a primei/primelor pizde -- (între)zărite doar, de la o distanță oarecare, dar intangibile; descoperite, în toată splendoarea lor, ca material porno (fotografii sau reviste, alb-negru ori color, casete video, filme pe internet) și scrutate minuțios, obsesiv, cu mâna pe pula beton și încinsă de la frecat; în fine, a primei pizde atinse cu adevărat, pipăite și degustate, cu gura și/sau cu pula.
De ce? Mai întâi, fiindcă, în general, e mereu o plăcere -- cred eu -- să ne reamintim de fiorii copleșitori ai excitației provocate de primele „mari descoperiri” ale comorii dintre cracii unei femei și să (tot) vorbim despre asta (inclusiv ca prilej de labă...).
Dar, mai specific, fiindcă -- așa cum îndeobște se știe și fiecare putem recunoaște pe pielea proprie -- primele experiențe în materie de pizdă sunt atât de importante în formarea gusturilor erotice pe termen lung.
Azi, uzanța ajunsă dominantă, atât printre ele, cât și în gusturile bărbaților, e, desigur, cu cât mai puțin păr, spre deloc. Dar n-a fost dintotdeauna așa. (Și nu vorbesc deloc despre alte vremuri, „medievale”, când, dimpotrivă, pizda epilată era atributul și semnalmentul târfei profesioniste, spre deosebire de „junglele” și „tufișurile” lăsate neatinse, nedefrișate, ale ălorlalte, cele „cinstite”.)
Dincolo de „argumentele” (igieniste, hedoniste etc.) invocate ca justificare a preferinței, ca să nu mai zic de influența covârșitoare a pornografiei, această impunere a normei estetico-erotice e un fapt. Inclusiv cu contribuția incontestabilă -- și interesată, firește -- a unei întregi industrii a toaletei/cosmeticii/igienei intime (producători de scule, accesorii și produse pentru epilat, saloane, reclame și marketing, articole în reviste pentru femei și de life-style în general etc.), flocii, când nu-s considerați o oribilă „lipsă de civilizație” (ba și mai rău), au ajuns aproape un tabu, o „perversiune” „de nișă”, să zic așa -- una care continuă să fie cultivată, mai mult sau mai puțin „rușinos”, doar de unii impenitenți mai purii (așa ca mine) ori, eventual, e „(re)descoperită” ca picanterie de unii dintre cei mai tineri.
Eu, unul, bunăoară, m-am învățat la pizda în starea ei naturală, descoperind abia treptat în viață (mai la-nceput doar rar, cu totul ocazional și ca o picanterie specială, desigur) și deliciile labiilor (și ale găoazelor) chele, lise și fine, umectabile și zemos-alunecoase la cea mai ușoară atingere. Și am ajuns să le apreciez din plin, pe bune, pentru ceea ce ele oferă tuturor simțurilor, fără ca asta să-mi anuleze însă gustul, și chiar fascinația, pentru „melcul bărbos” în toate stadiile și fazoanele sale.
Mi-a dat prin cap să lansez și [i][b]această variație a conversației despre experiența[/b], incandescentă, nu-i așa, a [b]primei/primelor pizde[/b][/i] -- [u](între)zărite[/u] doar, de la o distanță oarecare, dar intangibile; descoperite, în toată splendoarea lor, ca [u]material porno[/u] (fotografii sau reviste, alb-negru ori color, casete video, filme pe internet) și scrutate minuțios, obsesiv, cu mâna pe pula beton și încinsă de la frecat; în fine, a primei pizde [u]atinse cu adevărat[/u], pipăite și degustate, cu gura și/sau cu pula.
De ce? Mai întâi, fiindcă, în general, e mereu o plăcere -- cred eu -- să ne reamintim de fiorii copleșitori ai excitației provocate de primele „mari descoperiri” ale [i][b]comorii[/b][/i] dintre cracii unei femei și să (tot) vorbim despre asta (inclusiv ca prilej de labă...).
Dar, mai specific, fiindcă -- așa cum îndeobște se știe și fiecare putem recunoaște pe pielea proprie -- primele experiențe în materie de pizdă sunt atât de importante în formarea gusturilor erotice pe termen lung.
Azi, uzanța ajunsă dominantă, atât printre ele, cât și în gusturile bărbaților, e, desigur, cu cât mai puțin păr, spre deloc. Dar n-a fost dintotdeauna așa. (Și nu vorbesc deloc despre alte vremuri, „medievale”, când, dimpotrivă, pizda epilată era atributul și [i]semnalmentul[/i] târfei profesioniste, spre deosebire de „junglele” și „tufișurile” lăsate neatinse, nedefrișate, ale ălorlalte, cele „cinstite”.)
Dincolo de „argumentele” (igieniste, hedoniste etc.) invocate ca justificare a preferinței, ca să nu mai zic de influența covârșitoare a pornografiei, această impunere a normei estetico-erotice e un fapt. Inclusiv cu contribuția incontestabilă -- și interesată, firește -- a unei întregi industrii a toaletei/cosmeticii/igienei intime (producători de scule, accesorii și produse pentru epilat, saloane, reclame și marketing, articole în reviste pentru femei și de life-style în general etc.), flocii, când nu-s considerați o oribilă „lipsă de civilizație” (ba și mai rău), au ajuns aproape un tabu, o „perversiune” [i]„de nișă”[/i], să zic așa -- una care continuă să fie cultivată, mai mult sau mai puțin „rușinos”, doar de unii impenitenți mai purii (așa ca mine) ori, eventual, e „(re)descoperită” ca picanterie de unii dintre cei mai tineri.
Eu, unul, bunăoară, m-am învățat la pizda în starea ei naturală, descoperind abia treptat în viață (mai la-nceput doar rar, cu totul ocazional și ca o picanterie specială, desigur) și deliciile labiilor (și ale găoazelor) chele, lise și fine, umectabile și zemos-alunecoase la cea mai ușoară atingere. Și am ajuns să le apreciez din plin, pe bune, pentru ceea ce ele oferă [i]tuturor [/i]simțurilor, fără ca asta să-mi anuleze însă gustul, și chiar fascinația, pentru „melcul bărbos” în toate stadiile și fazoanele sale.
BENEFICIILE CONTULUI PREMIUM 
FaceBook
Citiţi regulamentul înainte de a scrie pe forum
căutarea înainte de a deschide un subiect nou
